Bali - temple, traditii si pace Alexandra

As putea spune ca Bali a fost prima destinatie care a avut cel mai mare impact asupra mea. Si nu am stat decat o saptamana. M-am intors de acolo un alt om: mai calm, mai plin de viata, mai bun, mai fericit cu ceea ce are. Nu as putea spune exact ce anume din Bali m-a influentat. Cred ca toate laolalta si-au pus amprenta asupra mea: oamenii, templele, peisajele, cultura, traditiile, stilul de viata. Toate mi s-au parut combinatia perfecta… parca au gasit formula fericirii. 

Asia nu este pe lista mea scurta in ceea ce priveste calatoriile. Mi-am spus ca dupa ce voi termina de vizitat restul lumii, voi merge si in Asia. Totusi, Bali anul acesta a facut exceptia. M-am simtit atrasa de aceasta destinatie de mult timp, am tot citit despre ea, am ascultat povestile multor prieteni care au fost acolo si mi-am zis ca Bali sigur va fi prima destinatie cu care voi incepe sa vizitez Asia. Am ajuns in Bali intr-o noapte de iulie alaturi de un grup de turisti dragi. Gede, ghidul nostru, ne-a asteptat la aeroport imbracat in costum traditional, cu un zambet cald pe buze. Transferul pana in Ubud a durat 40 de minute. 

Mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca totusi Indonezia este o tara dezvoltata. Cei cativa kilometri de autostrada erau impecabili, iar drumurile foarte bine intretinute. Intram intr-un satuc si vad la lumina farurilor porti din piatra frumos sculptate, altare si ofrande, zeci de scutere si oameni imbracati traditional. Nu mi-a venit a crede ca in realitate Bali este asa in totalitate. Credeam ca sunt doar cateva satucuri pastrate traditional pentru turisti. Ajungem la resortul din Ubud, Pertiwi. Ne-au asteptat cu o cina calda delicioasa. Nu dupa mult timp a inceput o ploaie ce batea puternic in tigla de pe acoperis. Camera, mobilata destul de modest, era invaluita de un parfum ametitor de iasomie, frangipani si crin. Pe pat aveam un biletel de la camerista care imi ura bun venit. Am adormit cu usa la terasa deschisa, ascultand sunetul placut al ploii. 

A doua zi de dimineata, soarele era pe cer. Ploaia din noaptea precedenta ma pusese putin pe ganduri si m-am imbracat ceva mai gros decat ar fi trebuit. Am avut trei zile pline in Ubud in care am vazut multe temple, terase de orez, obiceiuri, case traditionale si spectacole. Bali este singura insula hindusa din Indonezia. Templele hinduse pe care le gasesti aici sunt de o frumusete aparte. Pagodele ce se inalta spre cer sau se oglindesc in apele line, statuile minutios sculptate in piatra vulcanica, ofrandele colorate si inmiresmate, procesiunile si slujbele fac din Bali cea mai ravnita insula din Indonezia de catre turistii din intreaga lume. Am vizitat templele Gunung Kawi, Tirta Empul, Taman Ayun si Ulun Danu. Toate au avut ceva special. Desi diferite, atmosfera in care erau invaluite era una de pace totala. 

Templul Gunung Kawi ascunde dupa cele 300 de trepte coborate, mormintele familiei regale din dinastia Udayana, sapate in piatra muntelui. Dimensiunile sunt impresionante. Sunt doua sectiuni funerare. Prima este dedicata concubinelor regelui si cea de-a doua este dedicata regelui si copiilor acestuia. La baza muntelui, privind spre niste terase de orez perfect intretinute se afla si altarul templului. Linistea, pacea, sentimentul de bine m-a coplesit acolo. Probabil si aerul curat, razele caldute ale soarelui, verdele crud al naturii au contribuit la aceasta stare. Tirta Empul este dedicat zeului Vishnu, zeul apelor. La interior sunt bazine cu izvoare sfinte in care localnicii vin sa isi purifice trupul si sufletul. Turistii dornici sa participe la acest ritual pot intra si ei in bazine. 

Taman Ayun este unul din cele mai impresionante temple din Bali, atat datorita suprafetei pe care se intinde, cat si pagodelor numeroase ce se inalta spre cer. Taman Ayun este templu regal, iar numele sau se traduce in „gradini frumoase”. Numele i se trage de la gradinile frumos amenajate, plantele si copacii exotici, fantanile arteziene ce iti dau senzatia ca te afli in gradinile unui palat, nu in sectiunea publica a unui templu. Ne indreptam spre altar din care se ridica 10 pagode semete. Langa altar, forfota mare. Gede ne face semn sa ne apropiem. Coboram niste trepte si ajungem la bucatarie. Gospodinele pregateau de zor ospatul care avea loc a doua zi cu ocazia unei sarbatori a mortilor. Am degustat pofticiosi din bunatatile ce se preparau acolo. 

Templul Ulun Danu apare in mai toate vederile cu Bali. Aflat la o altitudine de aproximativ 800 de metri, pe malul lacului Beratan, templul pare ca pluteste si este invaluit in mister. Turistii il admira cu emotie si fac zeci de fotografii, incercand sa il prinda din fiecare unghi posibil. Mai comercial decat celelalte temple, iti poti petrece aici o zi intreaga deoarece ai la dispozitie diverse activitati pe lacul Berantan, restaurante, loc de joaca pentru copii, magazine cu suvenire. 

Peisajele si natura te coplesesc in Bali. Cat am stat in Ubud, am vizitat si doua terase de orez: Tegalalang si Jatiluwih. Sute de hectare de orez intinse pe faimoasele terase te fac pentru o clipa sa crezi ca ai ajuns in paradis. Verdele crud, aerul curat, apele in care se oglindeste soarele la apus te rup din realitate si te pun in comuniune cu natura, te poarta catre o stare de bine, de liniste si de energie pozitiva. Balinezii sunt niste oameni exceptionali. Bunatatea de care dau dovada te fac sa nu iti pierzi speranta in lumea zilelor noastre. Desi saracia isi spune cuvantul la tot pasul, balinezii stiu sa pretuiasca tot ce au. Pentru ei, turistii sunt principala sursa de venit si le sunt foarte recunoscatori si bucurosi sa ii primeasca in vietile lor. Foarte harnici din fire, dar si foarte priceputi, din mainile lor ies sculpturi in lemn cu adevarat deosebite, celebrul batik pictat manual, statui sculptate in piatra vulcanica, bunatati culinare facute din orez, cafea si ceaiuri renumite in intreaga lume, produse cosmetice si uleiuri esentiale 100% naturale. Pe langa meseriile in care exceleaza, ceea ce te copleseste este respectul fata de semeni, calmul, bunatatea, sensibilitatea, zambetele sincere si energia pozitiva pe care o emana. Impactul, cel putin asupra mea, a fost unul puternic. Am invatat ca in viata, daca dai dovada de bunavointa, calm, sinceritate si dragoste, iti vei hrani sufletul cu starea de bine si vei ajunge sa te bucuri din nou de micile placeri pe care viata deja ti le-a dat, insa coplesit de griji, bani, serviciu, frica, invidie, uiti sa le mai pretuiesti. 

Desi multi au impresia ca Bali este o destinatie de plaja, nu merita sa ajungi pana acolo doar pentru a te intinde pe nisipul cald si a face baie in apa limpede a oceanului. Trei zile la plaja, pentru un turist ca mine care prefera circuitele sunt mai mult decat suficiente. Pentru cei ce prefera vacantele relaxante, mai pot fi adaugate doua zile. Insa 2-3 nopti in Ubud trebuie neaparat incluse. Altfel nu veti intelege pe deplin destinatia. 

In Kuta am petrecut trei nopti, la Hotelul Ramada. Unul din putinele resorturi in Kuta care se bucura de gradini luxuriante si plaja cu nisip. De aici am plecat intr-o calatorie la templul Uluwatu, cocotat pe un varf de stanca scaldata de valurile oceanului. La apusul soarelui, incepe dansul kecak. Un dans traditional ce are la baza o poveste de dragoste in care binele invinge raul. Soarele portocaliu ce dispare in ocean, cerul parca in flacari alcatuiesc decorul perfect creat de natura pentru spectacolul ce se desfasoara in aer liber. Nici nu stii ce sa admiri, apusul care iti taie respiratia, sau dansatorii frumos costumati ce performeaza in cerc pe scena. Nu trebuie sa pleci din Bali fara a face un masaj balinez. Fie ca alegi un salon sau spa-ul resortului, vei avea parte de un ritual cum numai in Bali gasesti. Pentru cunoscatori, poti beneficia si de un masaj Ayurvedic, in care un specialist iti curata toate chacrele. Ubud este si un renumit centru de yoga. Dimineata, la rasarit, vezi turisti veniti aici special pentru a practica yoga, cu saltelele sub brat, indreptandu-se spre centrele specializate in care un maestru te initiaza in tainele yoga. 

O saptamana in Bali a fost mult prea putin pentru mine, insa de ajuns sa-si puna amprenta asupra mea pe viata. Imi doresc sa aduc aici toti oamenii care imi sunt dragi, sa se bucure si sa traiasca ce am trait eu.